Victor Brauner1. (Text publicat în 1966)
Centrul de fermentare înnoitoare din România s-a dovedit deosebit de fecund în personalităţi, aducând la mişcarea mondială un aport, a cărui importanţă abia începe să fie sesizată. Exista desigur aici un teren prielnic: originile populare ale umorului absurd dar edificator (căci, ca şi în matematică, există în umor o demonstraţie prin absurd, practicată de pildă de Creangă în povestirile sale despre “Prostia omenească”) sau ale poeziei metaforice de amplă viziune, – trăsături care, preluate de arta contemporană, au fost asimilate de către cei de la “75 HP” sau alte reviste româneşti de avangardă.
Având în vedere această legătură cu diferite personalităţi artistice ale vremii şi în general rădăcinile în mediul românesc ale creaţiei sale, este greu de discutat în mod competent operele lui Victor Brauner fără a cunoaşte dezvoltarea curentelor din România, ca şi evoluţia artistului în cadrul istoric local. De aceea nu este de mirare că S. Alexandrian sau A. Jouffroy, monografi competenţi ai lui V. Brauner, comit unele erori în textele lor, ultimul plângându-se că “ceţuri groase” ne ascund începuturile operei lui Brauner: “De grands brouillards nous cachent la naissance de son oeuvre”2.
Originile operei lui vor putea fi discutate mai lămuritor pornind de la datele perioadei sale de formare.
Evoluţia artistului de până în 1938, anul stabilirii definitive în Franţa, este complexă. Pentru lămurirea acestei evoluţii va trebui ca o viitoare lucrare să se oprească la studiul evenimentului menţionat al apariţiei lui “75 HP”, afirmare a unui grup de artişti iniţiaţi în manifestările modernismului, grup formând o boemă de un tip deosebit, o boemă tonică, ale cărei farse aliau nevoia de exercitare a fanteziei şi vitalităţii cu dorinţa de a dezvălui sensurile adânci ale realităţilor sociale şi de a-şi afirma revolta faţă de ele. Lansând sloganul “Cetitor, deparazitează-ţi creierul!”, revista apărea ca o continuare a spiritului dadaist, mai bine spus ca o nouă etapă de dezvoltare a acestui impuls iniţial. Victor Brauner se adaptase lesne acestui spirit şi, ca şi ceilalţi protagonişti ai grupului, avea talentul “farsei artistice”, aşa cum ne apare de pildă “filmul” redacţiei “Integral” (suită de portrete umoristice, în coperţile numărului “Unu estival”, august 1929) sau în tabloul intitulat “Poetul Geo Bogza arătând capului său un peisaj cu sonde”.
În paginile revistei “75 HP” opiniile susţinute nu erau simple formulări pline de vervă, ci idei artistice esenţiale: “Artistul este înainte de toate inventator… Nimic nu s-a împotrivit mai mult artei decât principiul arta-instrument de plăcere”, proclama I.Voronca, apărând totodată necesitatea de a se pune de acord cu diapazonul sensibilităţii moderne. Din punct de vedere plastic, paginile revistei ilustrau cu precădere tendinţe constructiviste. Coperta executată de Brauner era ea însăşi o “construcţie”, realizând o compoziţie de litere combinată cu elemente abstracte, asemănătoare cu ale ruşilor El Lissitzky sau Rodcenko sau ale celor de la Bauhaus. În interiorul revistei apăreau operele unor artişti, ceva mai maturi (ca M.H. Maxy, M. Iancu), care probabil că îl influenţaseră pe această linie. În afară de această în “75 HP”, Brauner lansa împreună cu Voronca o “invenţie”, o nouă formulă de sinteză artistică: “picto-poezia”, imagine plastică, constând din combinarea unor versuri cu benzi sau casete cromatice. Se dezvoltau astfel experimentările unui Appolinaire sau Maiacovski, de a realiza o compoziţie plastică prin însăşi paginarea textului, dar într-o formulă care aproape că se suprapunea ca principiu cu unele compziţii ale lui Paul Klee.
Parerea cititorului!
Pentru a primi raspuns la comentariile trimise, specificati si adresa de
e-mail in cadrul mesajului.